Vox gubernis, vox Dei! Vasile LăBănescu, gardianul galaxiei Gututenberg, propus pentru premiul „Ciortano Bruno” pentru libertatea presei

Săptămânile  trecute, întreaga presă românească a luat cunoștință, pe bază de semnătură și într-o atmosferă de un autentic entuziasm, cu profundă emoție și recunoștință, despre râcâirea, de pe ciobul iutubului, de către cerberii Ministerului Adevărului Unic, a unei opinii pur jurnalistice, scăpate în eter, cu referire la posibile acțiuni ilegale, ale unor orgănele de stat degeaba, de către ziaristul Marius șTucă, care, probabil, își închipuia, în delirul său, că trăiește în vreo democrație autentică.

Un rol covârșitor în luarea acestei binemeritate și binevenite sancțiuni, care nouă ni se pare chiar prea blândă, având în vedere că, pe tarlalele de pe lângă abandonatul Canal TV Dunăre – Marea Neagră (pe picioare), ar mai fi suficient loc pentru săparea, cu unghiera, a încă unui canal, paralel cu primul, la vreo 10 metri depărtare, l-a avut mult prea vestitul Iosif Vasilievici LăBănescu, care a catadicsit să lase deoparte, pentru o clipă, reflecția sa tihnită la tainele celor sfinte, pentru a-și îndrepta urgia asupra procleților abătători de la dreapta credință, cea propovăduită din amvonul stăpânirii, de stăpânul său, șocâtele buticar, exact, ăla care nu-și mai găsește diploma de bac imaginară.

Cu prinos de profundă recunoștință și admirație, cu ochii înecați în lacrimi, de la fumul de ceapă, care li s-a ars, uitată, în tigaie, membrii Clubului român de presă de vulcanizare, mai precis, cei aflați încă în libertate, au votat cu un entuziasm de nedescris, în unanimitate, că altfel dracu-i lua, ca tovarășul I.V. Bășinescu să fie propus pentru acordarea premiului național „Ciortano Bruno”, pentru libertatea presei.

Într-un modest și incomplet Laudatio, rostit, cu glas tremurat, cu acest prilej, secretarul asociației, care a insistat, cu modestie, dar mai ales cu o panică animalică, să nu-i publicăm numele sau să-i dăm măcar un nume fals, că este încă prea tânăr și are și rate la bancă, a reamintit, celor prezenți, câteva dintre panseurile și chiar îndemnurile către națiune, scremute viguros, de către viitorul  merituos laureat al premiului cu pricina, ca un adevărat ayatolah răspopit și nesimțit ce este, care nu a muncit cinstit o zi în viața lui.

Uitați decât câteva exemple elocinte:

Nu mai aplecați urechea la minciunile altor ziare decât cele guvernamentale!

Adevărul este doar unul singur și e acela pe care vi-l prezintă Guvernul!

Trăiască unitatea în gândire a bravului popor român!

Cetățeni și cetățene! Libertatea de exprimare este garantată și aprobată în prealabil de  către stat! Fiți vigilenți!

Orice părere contrară ne poate dezbina! Să fim uniți în cuget și (ne)simțiri!

Tineri și tinere, participați activ la demascarea agenților puterilor străine, care dezinformează populația de la orașe și sate! Anunțați imediat organele în drept!

Citiți doar presa finanțată de stat! Restul este dezinformare!

Nu e nevoie să mai gândiți! Guvernul Ciorapu se sacrifică pentru voi și face asta în locul și spre binele vostru!

 N.B. Acest articol reprezintă un pamflet și trebuie luat în considerare ca atare