Plimbându-te pe străzile Capitalei, nu se poate să nu te împiedici la tot pasul, inclusiv pe trotuare, de bannerele electorale ale tuturor partidelor parlamentare. Nu le mai ajung acum fațadele blocurilor și panourile stradale pentru propagandă, s-a trecut acum la faza publicității de trotuar, îngreunând bineînțeles și circulația trecătorilor, aflați în pas grăbit spre sălile de păcănele din cartier.
Majoritatea acestor bannere sunt serbede, dar pe ici, pe colo, mai poți vedea câte unul retușat, cu puțin sau deloc talent, de câte vreun geto-dac plictisit sau mânat de fiorul artistic confuz, specific pubertății de orice vârstă.
Artiștii populari necunoscuți își aduc și ei aportul la estetica panourilor electorale stradale
Pe șușaua Mihai Bravu din București, taman în fața unui liceu tehnologic depășit, dacă nu sunteți atenți pe trotuar, puteți trece direct prin prelata electorală, zugrăvită cu chipul sfântului cuvios Simeon Stâlpnicul, care aține drumul trecătorilor grăbiți, nu de pe stâlp, cum ne învață Viețile Sfinților, ci direct de pe prelata buclucașă, montată probabil cu mâinile în buzunare, într-o rână, de vreun meseriaș, nepot de-al lui Stevie Wonder.
Nu ne-am putut reprima un rânjet suav de hienă, văzând că nefericita prelată suferise o îmbunătățire din gama minoră, prin adăugarea la semețul chip photoshopat al candidatului, cu un marker, a unei mustăți tip periuță, executate de altfel neglijent și fără har, de un artist plastic voluntar, rămas neidentificat.
Mustața periuță e americană, nu hicleristă
Apropo de genul acesta de mustață, ea este în mod greșit asociată în mentalul colectiv cu cea similară purtată de răposatul Hicler, pentru că, de altfel, nevinovata mustață tip periuță (autointitulată toothbrush moustache la adresa ei din buletin, adică în Statele Unite, unde a apărut la finele secolului al XIX-lea) era deja celebră, cu mult timp înainte ca dictatorul nazist să ajungă la putere, în 1933.
De fapt, ea a fost făcută cunoscută de filmele lui Charlie Chaplin, încă din 1914 și a fost purtată de majoritatea bărbaților din America și Europa, din perioada interbelică, putând fi văzută inclusiv în fotografiile îngălbenite ale bunicilor fiecăruia dintre voi, de la țară.
După ce am trecut de prelata de cort, retușată artizanal, a lui Simeon, am avut o revelație bruscă, că am mai văzut fața aia undeva. Nu, nu fața lui Simeon, că aia o văd numerar și zilnic, la toate posturile de radio din oraș, eu mă refer la noul lui look cu mustață hand-made.
– Sus mâinile, Tănăsescule!/ – Trăiț’, dom comisar! Sunt eu, Simion de la HAUR!
După o scurtă și matură chibzuință, mi-am dat seama cu cine seamănă, ca două picături de țuică mentolată, mustăciosul de pe prelată: cu un personaj din legendarul film românesc Un comisar acuză, carevasăzică cu legionarul Tănăsescu, interpretat convingător, la vremea lui, nu de un actor de profesie, ci de cascadorul Mircea Pascu, un apropiat al lui Sergiu Nicolaescu.
Simion & Tănăsescu: his brother from another mother
Această asemănare incredibilă între cei doi este probabil înlesnită și de faptul că ambii, după mina etalată, par să fi fost fotografiați după ce s-au bronzat, în concediu, fără să-și dea cu protecție solară, pe aceeași plajă luxuriantă din Cap Aurora, printre lucrătorii din ramura vânzătorilor ambulanți de nămol sapropelic contrafăcut, covrigi cu susan și mămăligă pe cocean.
Sau poate că dânșii or fi activat anterior în industria metalurgică, gen în domeniul sortării și reutilizării metalelor feroase sau neferoase, însă noi nu știm asta, că nu suntem de aici.
Din informațiile oferite nouă, în mod gratuit, contra a două țoiuri de energizant model Săniuță cu filtru, la bufetul gării Potigrafu, de către sursele noastre din lumea cinematografiei, noul look cu mustață artificială al lui Simion nu a trecut neobservat de tenacii vânători de talente ascunse de la studiourile Animafilm din Buftea, care se pare că îi vor face acestuia o ofertă consistentă, pentru a juca, în rolul lui Tănăsescu, în următorul lor film alb-negru (sau doar negru, în funcție de bugetul producției), care reprezintă o continuare a celui original, urmând ca aceasta să aibă titlul inspirat Un comisar se scuză (mai adaptat stării actuale a poliției din capitalismul neorealist, în care ne zbatem cu toții).
Potrivit agenției de presă de struguri neoficiale Radio Schantz, distribuția noului film de capă și sapă va cuprinde și alți politicieni de top, precum N. Maraciucă în rolul lui Buciurligă, M. Ciorapu în cel al lui Lăscărică și E. Lasconea în rolul demoazelei Charlotte.
