Vă prezentăm în exclusivitate o descoperire extrem de recentă din domeniul muzicologiei, care a scos la iveală nu doar un nou prim imn național românesc (mai precis al Țării Românești, pentru că numele oficial de România a fost instituit prin Constituția din 1866, în timpul lui Carol I), ci și un posibil drapel necunoscut al Țării Românești, din perioada 1822 – 1855.
Care era primul imn național cunoscut până acum
Până acum, se credea că primul imn oficial românesc (între 1862 -1884) a fost „Marşul triumfal și pentru întâmpinarea Steagului şi a Măriei-Sale, Prințul Domnitor”, compus de Eduard Hübsch, capelmaistru la Iași, care a câștigat, în anul 1862, atât concursul organizat, de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, pentru compunerea imnului de stat, cât și consistentul premiu aferent, de 100 de galbeni.
(sursa: Youtube).
Trebuie menționat că binecunoscutul Deșteaptă-te române, deși a fost compus încă din 1848, de Anton Pann, a devenit imn de stat abia recent, în 1990.
Mai este cunoscut faptul că, în cursul anului 1848, subofițerul Pascu Purcărea, comandantul gornistilor Regimentului 2 infanterie, a compus, pentru guvernul provizoriu de la București, un marș al revoluției, intitulat „În numele guvernului”, care însă nu a mai apucat să fie instituit ca imn național, datorită înăbușirii revoluției.
(sursa: Youtube).
Povestea s-a repetat în 1850,când același Purcărea a compus un nou marș, care a fost acceptat de domnitorul Barbu Știrbei, pentru a fi interpretat, la festivități, în toate unitățile militare.
Inedita partitură a unui imn național necunoscut („Româneasca”) al Țării Românești
Recent, un bibliofil român a achiziționat din străinătate un interesant document, intitulat Wallachische Nationalmelodie (Melodie Nationale de la Valachie), tipărit, în culori, în jurul anului 1855, la editura Schott & Sohnen din Mainz, în Germania de azi, mai precis o partitură muzicală, conținând o compoziție atribuită boierului Nicolas Filipesco (Nicolae Filipescu), în aranjamentul muzical al cunoscutului pianist Ferdinand Beyer.
Acesta a rămas celebru până în ziua de azi pentru exercițiile pentru pian care îi poartă numele, însă în epocă, la mijlocul secolului al XIX-lea, era cunoscut pentru realizarea aranjamentului muzical a peste 100 de imnuri naționale, ale unor state sau entități non-statale de pe tot globul.
Al 32-lea astfel de imn, prelucrat (aranjat) muzical de Beyer, a fost cel al Valahiei (Țara Românească), cu precizarea că, în operele acestuia, denumirea de imn (Nationalhymne) era atribuită de el doar lucrărilor muzicale oficiale ale statelor independente.
În schimb, în cazul aranjamentelor muzicale ale compozițiilor muzicale oficiale ale altor entități politice, considerate non-statale, cum era cazul Valahiei (Țara Românească), Bulgariei, Poloniei, Serbiei, care nu erau state suverane, de sine-stătătoare, în acea epocă, Ferdinand Beyer a preferat alte denumiri (probabil din motive de political correctness, avant la lettre), respectiv acelea de melodie sau cântec național (Nationalmelodie, Nationallied), pe care acestea le deosebea și de cântecul popular (numite de el Volkslied sau Gesang).
Cum suna imnul Țării Românești în 1855?
Aceia dintre dvs. care aveți curiozitatea de a cunoaște imnul Țării Românești, publicat în 1855, dar compus cu siguranță mult mai devreme, cândva în intervalul 1820 – 1849, îl puteți asculta aici, în interpretarea emoționantă a reputatului pianist Daniel Dascălu:
(sursa: Youtube).
Cum se numea imnul național al Tării Românești?
Ferdinand Beyer a omis să menționeze pe partitură și titlul compoziției muzicale (acesta precizând doar că lucrarea conține imnul/cântecul național valah), așa că bibliofilul bucureștean, descoperitor al partiturii, a recurs la cercetarea altor resurse arhivistice, constatând astfel cu surprindere că partitura respectivă mai fusese anterior notată, cu peste 15 ani înaintea tipăririi ei, într-un caiet manuscris, al unui autor anonim, conținând „cântece valahe pentru pian”, considerat de muzicologi a fi realizat între 1838 și 1844, aflat în prezent în Biblioteca Academiei Române (Caietul valah, MsR. 2575).
Din fericire, în acel caiet manuscris, cu lucrări transcrise pentru pian, în dreptul partiturii respective este menționat și titlul acesteia, „Wallaqwe all Fillipesku”, adică Valaha (Româneasca) lui Filipescu.
S-a mai constatat, în cadrul acelorași cercetări, că partitura imnului a mai fost inclusă și într-o altă culegere de cântece valahe, transcrise pentru pian, de către Johann Andreas Wachmann, profesor de muzică la București, lucrare publicată la Viena, probabil în 1849, cu titlul „L’echo de la Valachie. Chansons populaires roumains”.
Foarte important este faptul că și Wachmann a menționat, în dreptul acestei compoziții muzicale, faptul că aceasta reprezintă o „melodie nationale, composee par le boyard Nicolas Filipesco”, confirmând practic statutul acesteia de imn național.
Misterul steagului alb-albastru de pe partitura imnului valah
Autorul descoperirii nu a reușit totuși să stabilească apartenența la Țara Românească a steagului bicolor alb-albastru, de pe coperta partiturii în cauză.
Se știe doar că steagul tricolor, dar cu culorile pe orizontală, a fost folosit începând din 1834, din timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica (1834 – 1842), care a obținut în prealabil permisiunea în acest sens a Porții otomane.
Prin eliminare, cu privire la acest steag necunoscut, rămân următoarele variante:
– este o greșeală de tipar sau a lui Ferdinand Beyer, însă toate celelalte imnuri naționale aranjate muzical și publicate de acesta cuprind steagurile reale ale țărilor respective.
– este un steag necunoscut până acum, al Țării Românești sau un steag domnesc al unuia dintre domnitorii: Grigore Dimitrie Ghica (1822 – 1828), Gheorghe Bibescu (1843 – 1848; acesta avea un steag domnesc cunoscut, care era însă pe fond roșu) sau Barbu Știrbei (1849-1853, 1854-1856).