Ne-am spart, ieri, cu toții, de râs, ascultând explicațiile puierile ale lui taica Kojak, zis Cap de focă, înșurubat, printr-o glumă proastă a istoriei, la palatul Victoriei politicienilor, asupra cetățenilor.
Cum mai încerca, mititelul, să se disculpe el, că a ieșit astă vară, dintr-o ședință de guvern, anume, ca să discute, cu un anume Fănel Găinaț, ăl mai mare producător de oo, din Românistan, care avea și el, un pârțag, cu șeful la veterinari, din plasa Vaslui.
Auziți, măi, ce vrăjeală ieftină, pe el, de urs de gară: că nea Fănel Cotcodac ăla, care tocmai a fost arestat, azi, pentru cumpărare de influență, nu i-a cerut nimic, lui, nea primul vagmistru al țerișoarei noastre.
Cică, sanchi, a fost doar o întâlnire politică, ne îmbârliga poznașul politruk, cu părul vâlvoi (dar crescut invers, în jos, pe sub piele), cu un onorabil negustor vasluian, de piei de cloță. Probabil, o fi uitat, că ăla, arestatul adică, nici măcar nu e membru, în vreun partid. Mai că ne-ar veni, să-l punem, să se jure, cu mâna pe chelie, că a fost, într-adevăr, chiar așa, cum zice el.
Mai avea și tupeul, să ne îmbrobodească, ieri, nea Boulageam, acest roackăr, parcă scalpat, de pieile roșii în gât, că el a avut, atunci, un mare trac, la discuția cu găinarul meleonar, cu pricina.
Ce tot zici, tu, bă, acolo, ce trac? Da’ ce, mă, aveai interviu, să te angajezi la el, ca să-i clocești ouăle? Câtă vreme e plecată cloșca, până la colț, să dea o gheară, la păcănele sau să-și vâre, pe gât, două-trei țoiuri, la bufet?
Pi buni?! Uăi, matali ni crezi tâmpiți, pi tăți, ăi? Păi, dacă lui nea Fănel, puitorul de cloști (nu de mine, că d-alea n-avem), de la Vaslui 1457, i-au fost legate cununiile, de procurori, pentru cumpărare de influență, oare pe asta, pe influență, adică, oare cine putea să i-o vândă?
Hă? Zi, mă, nea Ciufulici, fost nea Manivelă. Nu știi d-astea, că nu ești de aici? Așteptăm, cu interes nedisimulat, să vedem, dacă te întreabă și pe matali, careva, din persecutorii ăia, cum a mers discuția ta „politică”, cu bișnițarul ăla, vasluian, de salmonella. Ce era ascunsă, ca la Kinder cu surprize, în ouăle lui organice, doar ușor radioactive. Că doar, la guvern, toate discuțiile astea se înregistrează, gen.
Boulangian, ține minte trei cuvinte: Demisia!
Altă scuză, de neam de traistă, a acestui dușman al frizerilor, a fost aceea că onor premier sinistre obicinuiește a se întâlni și consulta, cu diverse persoane private, care au probleme însemnate.
Serios, dragă? Adică matali dai consultații la privați? Și cam cât ar fi ora de consultație, din asta? Că am văzut noi, că, la Ora guvernului, în parlament, nu te duci, că n-ai, tu, timp de prostii.
Ce caută o judecătoare C.C.R., seara, în sediul guvernului?
Domnu’ premier vagmistre, că tot veni vorba, de consultații… Dar când te întâlnești, seara, în taină, în sediul guvernului, cu o judecătoare C.C.R., cu pălăria trasă pe ochi, cine dă consultații, pe legea pensiilor magistraților? Dumneatale, ei ori ea, lu’ matale?
Că așa zice gura lumii, noi nu afirmăm asta, că nu știm, doar întrebăm și noi, pentru un prieten:
E adevărat că doamna judecător Iulia Scînteie, de la C.C.R., v-a vizitat, la sediul guvernului, seara, după program, mai întâi, pe 11 iulie și apoi și în alte zile?
Dacă e adevărat, tot discuții politice ați avut și cu dumneaei? Tot despre ouă, precum cu nea Fănel, găinarul arestat, din Vaslui? Ori ați rugat-o, cumva, să vă scrie, chiar fosta notăriță penelistă, acum ditamai judecătoarea, imparțială și incompatibilă, proiectul de lege, pentru tăierea pensiilor nesimțite ale magistraților?
Și că tot veni vorba, de asta, e adevărat, taică, că, după ce C.C.R. a trântit, previzibil, legea buclucașă, dumneatale te-ai și încontrat binișor, în ședința de coaliție, insistând, la pesedei, cum că „tot Iulia o să refacă proiectul de lege”?
Care Iulia, șefu’? Tot tanti pălărioasa? Păi, dacă așa o fi fost sau nu, o fi având voie‚ ’mneeai, să-ți deie matale, consultații, cu stetoscopul? Și după aia, să-și voteze propria maculatură?
Noi nu știm d-astea, nici dacă o fi adevărat sau nu. Așa că, poate binevoiești să ne luminezi dumneatale, cu cei 200 W, pe care-i emite chelia, aia deasă, pe care ți-ai lăsat-o, să-ți crească, de câțiva ani buni.
N.B. Acest articol reprezintă un pamflet și trebuie luat în considerare ca atare.
