Astăzi o să ne culturalizăm puțin cu câteva detalii picante despre celebrele filme cu B.D.-uri, rulate în buclă pe toate posturile tv românești. Sunt date așa de des în ultima vreme peste tot, încât uneori eziți să deschizi nu doar tembelizorul, ci și ușa mașinii de spălat sau a cuptorului cu microunde, de frică să nu-și rânjească fasolea până și de pe acolo inubliabilii Gogu Steriade și simpaticii săi alcooliți. Ca un fapt divers, cele trei filme din seria B.D. au fost filmate între 1970 și 1971, fiind realizate de regizorul Mircea Drăgan, după scenariile scrise de el împreună cu Nicolae Țic. Deși au avut, pe atunci ca și acum, un mare succes de public, seria de comedii a fost întreruptă brusc, după ce un politruc de rangă înaltă din C.C. al P.C.R. a avut senzația că filmele acelea, de fapt, luau în bășcălie glorioasă muncă milițienească. Aia prestată de purtătorii de cașchete pătrate, anume ca să se potrivească pe forma capetelor lor. Chiar, de unde și până unde i-o mai fi venit și ăluia ideea aceea năstrușnică, că Miliția era târâtă în derizoriu în filme? Că doar Patraulea et co. ieșeau tot mereu pe locul doi, la ani lumină în urma sprintenului căpitan Panait.
Dar nu asta este chestiunea care ne interesează azi, ci faptul că cei doi scenariști, Drăgan și Țic adică, aveau gata pregătite și scrise scenariile pentru 11 filme de câte o oră și 45 de minute fiecare. După ele, după cum bine știm, au fost realizate doar 3 filme mari și late. Restul de 8 geniale scenarii cu Brigada Diverse încă așteaptă în tăcere, după mai bine 55 de ani, să fie scoase de la naftalină de vreun regizor mai curios și îndrăzneț, din arhivele Centrului Național al Cinematografiei. Și de ce nu, să le ciufulească nițel de păr, să fie mai în ton cu noile realități ale zilelor de azi și să toarne după ele și alte comedii, noi nouțe, care ar face, neîndoielnic, deliciul sălilor românești de cinema. Parcă îl și văd pe Bendeac în rolul lui Gogu Steriade și pe versatilul Vlad Drăgulin în cel al mereu amețitului maestru Trandafir. Alo, domnu’ Bendeac, se aude, domne? Haide, măi, că se poate, că doar n-o fi rocket – science, nu?
Acest text satiric nu are la bază nici fapte (i)reale, nici persoane cu identitatea dezvelită, ci doar zvonuri, șușoteli și alte bârfe suave colportate pe meleagurile cu iz de oaie țurcană.
N.B. Acest articol reprezintă un pamflet și trebuie luat în considerare ca atare.
