Mare supărare, mare după victoria de ieri a Giuleștinei, 3-2 contra lui Dinamo. O țară întreagă a asistat în direct la arbitrajul revoltător al mega-titratului Istvan Kovacs, care a condus la viața lui finale de Champions League, Europa League și Conference League. Pe viu, adică, nu din alea jucate pe Play Station, ca alți albitri titrați de pe la noi. Nu o să descriem meciul în sine, căci ar fi superfluu acum. Dar tot o să ne oprim puțin la faza superbului gol înscris de Petrila pentru Rapid, care a fost precedat de un fault grosolan al rapidistului Borza asupra lui Musi. Acesta din urmă a fost efectiv îmbrâncit cu brutalitate la pământ de jucătorul Rapidului, care și-a pus ambele mâini pe el și l-a trimis după țigări, cu nasul vârât în gazon.
Dar asta nu l-a impresionat deloc pe vajnicul cavaler negru pe picioare, care a trecut impasabil faza cu vederea. De parcă se îmbrăcase cu ochelarii ăia fumurii și opaci, de sudură în argon și nu cu ăia de aproape, ca să vadă ce se mișculează pe sub bârnăul lui ăla coroiat. Ba chiar, gurile rele din tabăra dinamovistă au insinuat, după meci, că albitrul Kovacs i-ar fi strigat ironic jucătorului lor, care se tăvălea pe jos, de parcă tocmai își prinsese boașele în fermoarul de la chiloți, ceva de genul: Scoală-te bă, că răcești! De parcă Kovacs era vreun felcer din ăla, de la dispensarul sportiv din Crăcănații din Deal și nu ditamai arbitrul internațional cu 7 dani.
După aceea, în semn de respect, din chiorete și haplea-n chiloți nu l-a mai scos tribuna dinamovistă pe dom’ arbitru până la fluierul de final al partidei. Evident, au recurs și la anticele țâpurituri de islaz, care au făcut de decenii bune deliciul meciurilor de futbol de pe la noi. Au început cu tradiționalul colind strămoșesc „Vrem arbitru la chiloți”, au continuat cu anostul „Hoții, hoții” și au finalizat en-fanfare, cu un sacadat, dar vioi „La arbitru, mure la arbitru”. Scârbiți de tupeul acestui jucător deghizat al Rapidului, îmbrăcat din greșeală în negru, ținând probabil doliu după reputația sa îngropată, suporterii dinamoviști i-au strigat din tribune să-și vâre fluierul pe unde nu-l bate soarele și să sufle așa în el, până o face încurcătură de mațe. Doar un bătrânel, tot susținător al lui Dinamo, ce moțăia în picioare prin tribune, a fost ceva mai ponderat, făcând un apel la decență către înflăcărații suporteri ai echipei miliției. Le-a explicat omul vecinilor săi de rând, că ce vină are bietul arbitru, dacă mă-sa a fost o panaramă la vremea ei, care se crăcea cu tot cartierul? Niciuna, evident.
Acest text satiric nu are la bază nici fapte (i)reale, nici persoane cu identitatea dezvelită, ci doar zvonuri, șușoteli și alte bârfe suave colportate pe meleagurile cu iz de oaie țurcană.
N.B. Acest articol reprezintă un pamflet și trebuie luat în considerare ca atare.
