Bine v-am regăsit, oameni buni sau ce dracu’ veți fi fiind voi, pe acolo. Chiar dacă acum sunteți în C/O, cu dosurile anchilozate, scufundate în șezlongurile alea descleiate și nesimțit de scumpe din Cap Aurora, că atâta v-a ajuns ajutorul social, noi tot insistăm să vă facem ziua ceva mai frumoasă…decât voi. Dacă s-o putea, că nu suntem dăcât niște bieți ingineri, nu magicieni.
Așa că așteptați nițel, înainte să săriți, ca boii în trifoi, în valurile furioase și înșelătoare ale Pontului Euxin, cu toate că salvamarii, transpirați, zbiară, congestionați, la voi, bătându-se, sugestiv, cu degetul în tâmplă. În vreme ce vă arată, fără vreun motiv serios, cârpa aia roșie, ce flutură zglobie, deasupra foișorului lor, de pe plajă. Fiindcă vrem să vă înveselim nițel, cu niște povești, noi nouțe, despre Marcelică Ciolacu.
Cum, care Ciolacu? Ăla, bre, care fusase primul între miniștrii țării, până acum câteva luni. Da, da, bărbosul ăla jmecherit, care rămăsese că ne arată diploma de bac, chitanțele de la avionul închiriat de Nordis, de la biletele de Champions League și de la cursa de Formel Eins.
Ne-a arătat pe dracu’, îl doare, de voi, da’ direct la bașcheți. Măcar de l-ar fi durut în cur, tot era ceva, că aia e nasoleală mare, prietenii știu de ce.
Dar noi suntem buni la suflet, așa că să trecem peste asta. Dacă voi vă închipuiați că Ciolacu, acest maistru contra-torpilor al PSD, pe care a izbutit, de unul singur, să-l scufunde, mai ceva ca pe crucișătorul Moskva (să sperăm că definitiv, în smârcurile sondajelor de opinie), s-a retras, undeva, departe, printre tarabele-i natale din Piața din Buzău, să-și scrie memoriile, cu creionul chimic, pe hârtie groasă de ambalaj, vă înșelați amarnic.
De ziua lui, nea Marceluș a făcut bairam mare, cu lăutari, la bloc. Polițiștii de la sectorul 1, alertați de vecini, prin 112, au fost alungați de ofițerii SPP.
Mare minune că nu a apărut nimic, în presă, de acest scandal, până acum. De fapt, ziariștii vorbesc, cu toții, de asta, dar nu pot publica nimic, pentru că deoarece că teveurile și ziarelor lor sug, cu toatele, țâță, de la ugerul jeneros al guvernului.
Cică, în noiembrie trecut, într-o galaxie îndepărtată, când era încă înfiletat în jilțul de premier ministru, nea Marcel al vostru și-a sărbătorit, cu fast mare, ziulica sa de născăcare. Ca să fie mai intim, hamsterul cleptoman și-a serbat ziua în apartamentul duplex, întins pe vreo 3 nivele, dintr-un bloc nou, de lux, în care întâmplător, locuiește și duamna Sorina, fosta boreasă, a mereu veselului instinct primar, de la sectorul 3. Exact, aia pe care Ciordacu a afirmat răspicat că nu o cunoaște și că nu e apropiata sa. Dacă zice el…
Așa, ca să fie antrenul mai mare, sărbătoritul l-a tocmit, ieftin ca braga, cu doar 10.000 de cocolino (tax free…arată factura, băăă, borfașule…featuring Marian Ceaușescu) pe vestitul fenomen meteo Tzancă Uraganu, ca să gâghile, într-un mod plăcut, urechile distinșilor și generoșilor invitați.
Uite așa, în timp ce Tzancă (pesemne, rudă, ceva, cu Ciordacu, după alunițe și mușuroiul de furnici, ce le atârnă, la amândoi, de gușă) își încorda magnetofonul, la maxim, răcnind ceva, rock psihedelic, gen să moară dujmanii miei, de duduia muzica (mă rog, larma, vuiet, zgomot…) în tot blocul, vecinii năpăstuiți ai carcalacului bărbos au pus mâna pe telefoane și au sunat cu încredere la Serviciul 112, ca să-i scape de balamuc.
Probabil că bieții vecini nu au spus poliției, cine anume stă în apartamentul, din care grohăia, mulțumit, în boxele de nuntă la cort, chiar Tzanker the Hurricane, că sigur nu ar mai venit nici dracu’.
Așa se făcu că, în câteva minute, a sosit, vijelios, la locul sinistrului, un Logan, plin cu sectoriști. Sărakii de ei, au încercat să urce la apartamentul, de unde se auzea, până departe, guițatul mătăsos, al manelizdului, care, cu fruncea lată, acoperită de moave, lipite cu scuipat, îi făcea un șuvoi de dedicații lingușitoare serbelitului.
Polițiștii nu au apucat nici să apese pe butonul de la lift, că au și fost înșfăcați, de niște meninbleci din ăia, de Dâmbovița, de la sepepeu, care le-au șușotit, mieros, apărătorilor ordinii publice, să-și ia rapid viteză, că acolo e închis pentru inventar. Ăla pe care îl făcea marele sărbătorit, la cadourile primite, cu prilejul schimbării prefixului (așa credea el), de la 56 la 57 de anișori.
Marceluș Ciolacu râvnește să ajungă directorul SRI
Wtf?! Iegzact, fraților, asta se întâmplă. Și nu de azi, de ieri. Surse credibile, din lumea politică, ni s-au văietat că hârciogul agramat și lunecos, de care nu credeam că vom mai auzi vreodată, în viața publică a țării, trage tare, încă din decembrie, să își negocieze, pentru dosul său, de pachiderm păros, fotoliul de director plin al SRL.
După primul tur de scrutin din decembrie, aromânul Ciolacu (mă rog, așa a pretins domnia sa) a încercat să negocieze cu Elena Lasconi, preluarea de către el a șefiei serviciului, în schimbul susținerii primăriței blondine în turul 2…care n-a mai fost.
Spre cinstea ei, Lasconi a refuzat categoric oferta cuțovlahului (la fără frecvență) și l-a dat pe ușă afară, deschizând larg și ferestrele, să iasă mai repede duhoarea aia de buticar ciorditor. Abia apoi a băgat de seamă că i-a dispărut ceasul de la mână și pendula pe picior, ce zăcea, prăfuită, în holul de la intrarea în sediul U.M. 01USR.
Dar, aș, credeți că faraonul de Buzău s-a lăsat păgubaș? Nici gând, oamenilor. Chiar zilele acestea, Ciorapu se zbate, din toată răsputoarea sa, ca să-l convingă pe Grindeanu, să-l propună prezidentului Vâlvoi, pentru șefia temutului serviciu de irigații.
Să sperăm că Prezzy Ciufulici, dujmanu’ la frizeri, nu o să pună botul la vrăjeala pesedeului și va pune un director serios și echilibrat, care să aibă măcar bacu’, nu ca…hăhăhă. Gen fostul șef al DNA, fostul judecător CCR, fostul memorialist Daniel Morar, pe care mulți îl vorbesc chiar de bine și care se află și el în cărțile pentru șefia serviciului.
Români, fiți solidari cu nepotu’ lu’ Ciolacu! Donați un leu pentru el…sau măcar un pârș cenușiu! Că imobiliarele din Brazilia e scumpe.
Zvonuri insistente, colportate prin haznalele publice, din buricul Capitalei, fac vorbire de noile isprăvi ale sărmanului nepoțel al lui nea Ciordacu.
Îhî, flăcăul ăla, cu față de (sărman de) înger, care, acum câțiva ani, era un biet pompagiu, la o benzinărie închisă, iar peste noapte, în urma unei inspirații divine și fără să aibă vreo lețcaie în buzunar, a reușit să convingă statul român, să-i dea, mokkasino, vreo 20 milioane de euroi, ca să facă un proiect de energie verde. Pe care, la puțină vreme, l-a și vândut, pe zeci de meleoane de euroi, la o altă firmă mare de energie, bine cuplată la sinergia faptelor din Românistan.
Ce credeți că ne hauziră urechile zilele astea? Cică merituoasa rubedenie de sânge a lui nea Ciorapu a trecut la investiții masive, de zeci de milioane de euro, pe piața imobiliară din Brazilia. Care e o țară foarte de treabă și mai ales, foarte reticentă la extrădarea străinilor și la împărtășirea datelor financiare și bancare, performate pe teritoriul său.
Să sperăm că nu o să audă asta și fostul său unchi preferat, că sigur va deveni vânăt de ging…, pardon, de gelozie, pe belșugul noului magnat brasileiro. Samba, de Janeiro!
N.B. Acest articol reprezintă un pamflet și trebuie luat în considerare ca atare
