(sursa foto: bta.bg)
De doi ani tot încerc, sporadic, să ajung la Craiova, să văd și eu mult mediatizatul târg de Crăciun de la Craiova și atât de lăudat de presa noastră de ziare, plasat de acestea ba pe primul, ba pe al doilea loc în Europa, ba singur ocupant al primelor șapte locuri în acel clasament inventat.
Dacă anul trecut, în decembrie, nu am reușit să găsesc o cazare decentă sub 1.000 lei pe noapte la Craiova și ca atare, am renunțat la vizită, în schimb anul acesta m-am ocupat să rezerv cazarea, cu luni bune înainte și am pornit, în sfârșit, spre cetatea banilor, cu așteptări uriașe, mai ales că văzusem la tv că primărița Olguța alocase, în acest an, peste 20 de milioane de euro buget de organizare a târgului.
Mi-am și zis pe drum, stai să vezi acu minunăție de târg, ce Central Square din New York, ce Picadilly Circus din Londra, Craiova ruuulzz!
Zis și făcut, am ajuns relativ repede la Craiova, după doar două ore de drum și tot două ore întregi am stat și la intrarea în oraș, care era complet blocată, strangulată de ceva lucrări edilitare, planificate cu sadism de vreun geniu pustiu din primărie, taman în perioada sărbătorilor de iarnă.
Hotelul cam scump, cât unul similar poziționat la Viena sau Roma, dar curățel și strategic amplasat, la vreo 200 metri de târg. Cu firească nerăbdare, intoxicat de numeroasele articole publicitare din presă și fotografii instagramabile ce au inundat netul, am lăsat bagajele la hotel și am pornit seara, agale, la plimbare, decis să îmi bucur ochii cu minunățiile din târg.
După doar 5 minute de umblat prin aglomerația pestriță, de pe străzile peste care era aruncat vestitul târg, mi-am dat seama că mi-am luat o mare țeapă, un vax arăbesc adevărat, cum și-a luat musul Mihu la Stambul, în Toate pânzele sus, când a fost descălțat de cizme de un combinator, sub pretextul că se duce să i le polizeze cu flexul.
De fapt, târgul Craiovei se întinde, dezlânat, pe câteva bulevarde și străduțe, pe lângă rămășițele centrului vechi local, ba pe lângă blocuri comuniste, evident neanvelopate, ba pe niște ulicioare întortocheate, cu iz oriental, care aveau, ce-i drept, oareșce farmec balcanic, de moștenire otomană. Decorațiunile luminoase de pe străzi proiectau o lumină rece, inertă, majoritatea fiind prevăzute cu leduri albe, ce evocau mai degrabă zgârcenia și lipsa de imaginație a celui ce le-a ales, aceste lumini festive fiind mult sub cele prezente azi in orice cartier muncitoresc al Bucureștiului.
Tarabe și căsuțe negustorești multe și diverse, cum era și de așteptat, iar vizitatorii în număr mare, centrul orașului fiind blocat de autocarele cu turiști de o zi, venite din toate județele aflate pe o rază de 200 km în jurul Craiovei. De remarcat numărul foarte mare de vizitatori bulgari, sosiți cu autocarele, care cutreierau relaxați și curioși străzile târgului, în grupuri compacte.
În ciuda luminilor festive, străzile târgului, în special cele cu blocuri, aveau un aer apăsat și trist, evocând un aer de sărăcie și de lipsă de speranță, pentru ce ce rămân să trăiască aici și după ce se va închide târgul.
Nimic din spectacolul sau strălucirea anticipate de reclama agresivă făcută târgului, probabil pe bani mulți, plătiți de municipalitatea urbei, doar amatorism, tristețe și atmosferă de provincie ocolită cu încăpățânare de miracolul dezvoltării.
La cât arată de banal și insipid așa zisul târg, bugetul de 20 milioane de euro vehiculat în media pare doar o glumă proastă, iar dacă cifra e reală, organele statului ar trebui să facă o pauză de la înfulecat șorici și lebăr și să dea puțină atenție și modului în care se cheltuiesc banii publici, cu care e finanțat acest așa zis eveniment internațional.
De notat și condusul agresiv al craiovenilor, chiar mai înrăiți decât cei din Bukale – și asta nu e chiar de colea-, obrăznicia, tonul răstit și lipsa de răbdare a vânzătorilor din magazinele locale, frecvent întâlnita lipsă de bun simț a unor localnici, care se bagă cu naturalețe, în fața ta, la coadă, de parcă ești omul invizibil (ceea ce, în capitală, se întâmplă destul de rar, din fericire) și lipsa de speranță a acestora, care în discuțiile ocazionale, se vaită cu toții de sărăcia și lipsa de oportunități din oraș, plănuind cu toții să se mute în alte orașe mari din țară, în căutarea unei vieți mai bune.
Pe partea economică, avem de menționat și niște lucruri bune: prețuri la ride-sharing reduse la jumătate față de cele din București, mâncare bună, variată și prețuri mai mult decât rezonabile în restaurante, care și ele sunt aranjate de obicei cu bun gust.
Pe partea culturală, unele din puținele străduțe rămase în picioare din centrul istoric al orașului chiar sunt demne de a fi văzute, multe case somptuoase vechi sunt bine păstrate în centru, cu arhitectură de inspirație pariziană, de fine de secol XIX, mai frumoase chiar decât cele rămase în București, cu o mențiune specială pentru superbul Muzeu de artă al Craiovei, găzduit de minunatul palat al lui Constantin Mihail, mai frumos decât orice palat similar din capitală, ale cărui colecții de artă ni s-au părut cu adevărat remarcabile și valoroase, demne oricând de o repetare a vizitei.
Stadionul de fotbal al Universității este futurist, aerisit, în forma unui cuib de pasăre, parcă mai interesant decât Arena națională, în schimb, atât de lăudatul, de către localnici, parc natural Romanescu, din oraș, nu ne-a putut smulge decât cel mult o grimasă îngăduitoare, pentru că nu are nimic deosebit, e un parc citadin oarecare, aflat departe tare de atractivitatea, fie ea și oarecum chicioasă, de dotările, precum și de abundența vegetației prezente în parcurile bucureștene, abia acum putând realiza cât de frumoase și îngrijite sunt marile parcuri Tineretului, Orășelul Copiilor, I.O.R sau Drumul Taberei.
În concluzie, Craiova merită un city break, dar în niciun caz pentru târgul ei de Crăciun, dacă asta vă interesează, mergeți, oameni buni, la cele din parcul Drumul Taberei, Piața Constituției sau cel din Sibiu. Astea trei târguri sunt clar peste orice târg similar aflat la est de Viena, cine știe, cunoaște ce zic.
N.B.: Acest articol reprezintă un pamflet și trebuie luat în considerare ca atare.
