Zilele trecute, Excelența ‘mnealui Marcel Ciolacu, primul ministru (încă) în funcție al oropsitei noastre gubernii de margine, a declarat presei, referindu-se la prezența sa în celebrul avion privat de Nisa, împreună cu Laura Vicol și Grindeanu, că ar fi vorba de un alt Ciolacu, care ar fi, după el, un nume foarte răspândit, în special în rândul aromânilor, în al căror dialect ar însemna „ciung”.
În realitate, aromânii nu au cuvântul ciolac pentru „ciung”, ci pe cel de ciulac, cu pluralul ciulați, în schimb, forma ciolac se găsește în limba română, ca arhaism, împrumutată fiind din turcescul çolak.
Pe de altă parte, se pare că tov. Ciolacu suferă de identitate regională oscilantă, cu geometrie variabilă, ca MIG-ul 23, pentru că acum câteva luni, după ce a negat revoltat că ar fi moldovean, a revenit și a zis spășit că el e și bănățean, și ardelean, marțian, klingonian și ce-o mai fi el acolo.
Totuși, corespondentul nostru special în comunitatea machidonilor a izbutit să afle că, într-adevăr, Marcel Ciolacu ar fi fost aromân 100% în copilăria și adolescența sa, după care, pe la 20 ani, acesta a reușit să se lase.
Dar să o luăm cu începutul, de la apariția pe lume a micuțului ciolac, într-o familie muncitoare de aromâni din Buzău…
Să încercăm să facem abstracție câteva momente de interfața actuală a lui Marcel, da, aia de marmotă gospodină, care, cu lăbuțele-i pufoase, tocmai și-a îndesat, cu încălțătorul, un morman de ghinde în fălcile alea de rottweiler și să ni-l imaginăm, cu ajutorul P.A. (Prostiei Artificiale), cum arăta excelența dumisale în alte etape ale vieții.
Cercetătorii britanici de la Universitatea Româno – Kîrgîză din Frătăuții Vechi au stabilit, sub protecția autorităților, aflate la rândul lor sub protecția unui grup de interlopi nemiloși, că o criză identitară, precum cea suferită de Marcel, ar putea avea loc în jurul vârstei de 20 de ani, așa că ne vom rezuma la analiza introspectiv – cromatică a evoluției ipochimenului doar până la această vârstă.
Primii pași: copilul Marcel Ciolacu își începe deja viața politică
În timpul comunismului, în vremea copilăriei lui Marcel, petrecute într-un oraș oarecare din Moldova, desemnat de băștinași prin onomatopeea Buzău, chiar și copiii participau activ la viața politică a țării: după cum se vede din pozele de mai sus, șocâtele cu tuleie flaușate făcea și el parte din organizațiile de copii, Șoimii patriei și Pionieri, ale strămoșului ideologic al PeSeDe.
Participant activ la activitățile pionierești și nu numai
Vrând-nevrând, în timpul școlii, tânărul Marcel a luat parte și el, împreună cu frații și surorile sale, la activitățile pionerești impuse pe linie de partid, prin Programul celor 3R – Reciclare, Recuperare, Refolosire, dovedind de mic (mai exact, de când avea 1,35 m) o grijă profundă pentru protecția mediului și salvarea planetei, prin implicarea sa frenetică în colectarea selectivă și reciclarea deșeurilor de fer din orașul Buzău.
Evenimentul a rămas viu în memoria colectivă a nefericitei urbe moldovenești, care nici acum, după 40 de ani, nu a reușit să înlocuiască toate capacele de canal din fontă, speriate atunci de pe străzi, de numeroșii membri ecologiști ai tribului de aromâni Ciolacu, ce bântuiau orașul, în vehicule hipotractate de telegari jigăriți, pentru a reduce amprenta de carbon a localității.
Tânărul Ciolacu își ia zborul suborbital din cuibul părintesc
Marcel a terminat în genunchi, la podea, clasa a 4-a, fiind numărat de arbitru în câteva rânduri și ar fi terminat-o și pe a 5-a, dacă, între timp, nu l-ar fi luat în armată, așa că a trebuit să pună momentan pe pauză setea sa neostoită pentru învățătură, care la maturitate l-a condus până la intrarea la studiile de doctorat de rît nou, în arma intelligence.
Însă, la scurt timp după luarea sa cu arcanul la oaste, răcanul nostru a devenit exagerat de îndrăgit de tovarășii săi de captivitate, din incinta U.M. cu indicativul 06√3=2x√5,19 (codat astfel, ca să nu poată fi descifrat de spioni, pentru că ecuația asta matematică nu permite nicio soluție), tovarăși pe care îi desfăta, pe întuneric, în cazarmă, în timpul deselor pene de curent.
Nu, nu îi desfăta cum poate își închipuie degeaba unii dintre voi, mai perverși, ci cu măiestrele sale cântece de petrecere, pe care le interpreta dibaci, cu un singur deget și ăla amputat, la acordeonul moștenit de el, de la un pasager din trenul de Ciulnița, care avusese ghinionul să ațipească în același compartiment cu el. 
În cursul stagiului militar, junele Marcel, indus în eroare de o farsă tâmpită a tovarășilor săi de arme, a încercat să își depună dosarul la primărie, pentru a i se recunoaște calitatea de participant determinant la Răscoala din 1907, aducând în acest sens, drept dovadă, un tablou cu el, din vremea zaverei, pictat de însuși Octav Băncilă.
Oricum, demersul lui nu a avut succesul așteptat, pentru că i s-a cerut, regulamentar, să depună, împreună cu actele și un dosar cu șină, iar el, neînțelegând exact ce vor de la el ăia de la ghișeu, le-a adus o șină de tren, pe care o tăiase mai demult tac-su’ cu bomfaierul, într-o noapte fără lună, după ce a trecut mărfarul cu cărbuni spre halta Pitulați.
După armată, Ciolacu reușește, cu greu, să se lase de aromânism
Proaspăt lăsat la vatra cocseriei sale de covrigi din piața din Buzău, tânărul Ciolacu a decis că e timpul să renunțe la hainele tradiționale ale aromânilor, trecând la o ținută mai modernă, lejeră, dăruită de verii lui din Pata Rât, de lângă Cluj, de care nu s-a mai despărțit până hăt târziu, când a intrat în politica mare cu grangurii de la București.
În anii ’90 buticarul Ciolacu din Buzău primea marfă pe credit de la prietenul său Piedone, care o aducea din Turcia
Se știe că Marcel Ciolacu a devenit negustor imediat după Loviluție, obținând pe rând, mai multe tarabe și dughene în Piața Mare din Buzău, în care vindea di tăti, ace, brice și carice, de la ciungă la blugi, de la geci din petice de piele până la acadele Topi Top gata linse, dar numai pe jumătate, toate fiind de proveniență Turcia.
Acum vine surpriza: furnizorul principal de marfă turcească de bazar al lui Ciolacu era Cristian Popescu Piedone, nimeni altul decât actualul candidat desemnat de conducerea PSD (adică de Ciolacu) pe prima poziție a listei pentru senatori în județul Giurgiu, deși Piedone conducea până recent un alt partid, cel al Puterii Umaniste a Varanului sekurist de Komodo.
Mai mult, în sălbaticii ani ’90, Marcel Ciolacu și Piedone (la pachet cu fratele său Mihai Popescu) au legat o strânsă și durabilă prietenie, încât, ani la rând, frații Piedone îl creditau cu marfă pe Ciolacu, adică îi dădeau marfă turcească pe datorie, cu termen de plată la 3 luni, iar Ciolacu le dădea banii pe marfă doar după ce reușea să vândă ciurucurile otomane pițigoilor locali, ce frecventau dughenele din piața din Buzău ale actualului prim ministru al țării.
Ciolacu și Piedone: a beautiful friendship
Nenea Ciolacu nu a uitat această veche și frumoasă prietenie, ca dovadă că PeSeDe-ul condus de el a sprijinit mereu membrii familiei Piedone, pentru posturi în politică: juniorul lui Piedone, Vlad Popescu, a fost propulsat de Ciolacu deputat PSD de Suceava în legislatura 2020 – 2024 (deși acesta nu fusese nici măcar membru PSD până atunci), iar la alegerile locale la primăria sectorului 5 din 2024, adjudecate de Piedone jr., PSD a făcut practic non-combat, desemnând un candidat propriu de care nu auzise nici dracu’.
În ce îl privește pe Piedone – tatăl, acesta a fost ajutat de Ciolacu să devină în 2020 primar al sectorului 5, iarăși prin desemnarea din partea PSD a unui ilustru necunoscut drept iepure electoral, iar în septembrie 2024, Ciolacu l-a așezat cu lăbuțele lui pufoase pe Piedone drept principal candidat PSD la parlamentare la Giurgiu, pe lista pentru Senat.
Voci din presă au susținut în această vară și că Piedone ar fi fost pus de Ciolacu să candideze la Primăria Capitalei, ca să reteze influența majoră în partid a Gabrielei Firea și să o scoată din cărți pe aceasta, manevră care a reușit pe deplin, iar drept răsplată, Piedone va primi un post de parlamentar, scenariu care pare să se fi concretizat în întregime până acum.
N.B. Acest articol reprezintă un pamflet și trebuie luat în considerare ca atare
