Istoria se repetă: în 1933, au fost anulate toate candidaturile legionarilor, începând cu cea a lui Zelea Codreanu
Surprinzătoarea anulare a înregistrării candidaturii Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale de la 1 decembrie 2024, decisă acum câteva zile de Curtea Constituțională, a părut multora ca o intervenție fără precedent a puterilor statale în procesul electoral.
În realitate, nu este chiar așa: anularea candidaturilor electorale deja depuse și înregistrate a mai avut loc o singură dată în România, acum 91 de ani, mai precis în anul 1933, când au fost vizate de anulare toate listele de candidați depuse de Garda de Fier (inclusiv a conducătorului Mișcării, Corneliu Zelea Codreanu), în vederea alegerilor parlamentare din data de 20 decembrie 1933.
Se cuvine menționat și faptul că în acea epocă nu exista Curtea Constituțională, aceasta fiind o instituție recentă, introdusă abia prin Constituția din 1992.
Revenind, prin Jurnalul Consiliului de Miniștri (echivalentul unei H.G. din zilele noastre) din 9 decembrie 1933, guvernul condus de I.G. Duca a dispus nu numai dizolvarea Gărzii de Fier, ci și anularea tuturor listelor de candidaturi, deja depuse de aceasta, pentru alegerile legislative ce urmau a avea loc peste 11 zile.
Foarte interesante sunt motivele invocate de guvernul l.G. Duca pentru a justifica aceste măsuri extrem de grave, respectiv: „această grupare urmăreşte pe de o parte schimbarea pe cale revoluţionară a ordinei legale în stat şi pe de altă parte întronarea unui regim social şi politic contrar celui statornicit atât prin Constituţie, cât şi prin tratatele de pace”, precum și faptul că activitatea Gărzii constituia „un izvor permanent de dezordine… şi contribuind prin aceasta la crearea unei stări de natură a aduce anarhie în ţară”, guvernul concluzionând că „funcţionarea acestei grupări constituie o primejdie pentru liniştea publică şi pentru existenţa statului”.
Motive aproape identice invocate de CCR în cazul lui anulării candidaturii lui Șoșoacă
Comparând motivele pentru care au fost anulate candidaturile celor doi (Diana Șoșoacă și Corneliu Zelea Codreanu), la o distanță de aproape un secol, se remarcă similitudinea juridică apreciabilă a acestora.
Pentru o mai bună înțelegere a motivelor cuprinse în hotărârea Curții Constituționale din 5 octombrie 2024 (care continuă să genereze discuții aprinse în spațiul public), prin care a fost anulată înregistrarea candidaturii Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale, am apelat la ajutorul a doi specialiști în drept, cu ani buni de experiență în domeniu, cărora le-am cerut o opinie cu privire la motivarea Curții.
După lecturarea hotărârii respective, specialiștii în drept la care am apelat ne-au relatat că argumentele juridice viabile din aceasta sunt puține și că rămân multe întrebări fără răspuns.
Nucleul motivării CCR îl constituie faptul că Șoșoacă s-a manifestat împotriva apartenenței României la NATO și Uniunea Europeană (care sunt înscrise în constituție) și a exprimat opinii antisemite, ceea ce, în viziunea Curții Constituționale, ar atrage concluzia nerespectării de către vocala candidată a încălcării obligației sale de respectare a constituției, apărare a democrației și a statului de drept.
Curtea a mai reținut că nu pot fi tolerate manifestările anarhice, iar îndemnul la nerespectarea valorilor constituționale constituie un atac frontal la ideile și principiile democratice și ordinea constituțională.
S-a scurs multă cerneală în presă în aceste zile cu privire la scoaterea de către Curte, direct din joben, a acestor așa zise condiții de fond și de eligibilitate pentru candidații la prezidențiale, pentru că ele nu sunt prevăzute expres pentru aceștia, de către normele constituționale.
Ceea ce este și mai curios este faptul că aceste condiții nou-nouțe de eligibilitate au fost invocate și analizate de Curtea Constituțională doar în hotărârea referitoare la contestația împotriva lui Șoșoacă, ele nefiind regăsite în celelalte hotărâri similare emise de Curte zilele acestea, în aceeași procedură electorală.
Mai mult, deși aderarea la NATO și UE sunt menționate de constituție, aceasta se referă la ele la timpul viitor, pentru că revizuirea constituției a avut loc în anul 2003, aderarea la NATO în 2004, iar cea la Uniunea Europeană în 2007, astfel încât constituția, în anul 2003, nu avea cum să consacre și să protejeze aceste valori politico-militare, în forma apartenenței țării la NATO și UE (invocate de CCR în hotărârea Șoșoacă), pentru simplul motiv că în 2003, la revizuirea constituției, România era doar o candidată la aderarea euroatlantică și nu un membru al celor două organizații internaționale.
Constituția nu putea deci proteja, în 2003, două evenimente viitoare și incerte, aleatorii, care s-au produs abia ulterior, în 2004 și 2007, respectiv membership-ul la NATO și Uniunea Europeană.
Mai sunt și alte întrebări interesante pe care le ridică „exmatricularea” lui Șoșoacă:
De ce acum? E valabilă neeligibilitatea lui Șoșoacă și la alegerile la Senat de pe 1 decembrie 2024, când nu va mai candida și Ciolacu? Sau doar la prezidențiale?
Dar la alegerile europarlamentare de acum câteva luni era O.K. Șoșoacă?
Oare au mai fost candidați care, în trecut, s-au exprimat public contrar UE sau NATO, dar cărora li s-au acceptat candidaturile fără probleme?
Oare va fi radiat și partidul lui Șoșoacă, S.O.S. România?
Dizolvarea partidelor politice are o consistentă istorie în România, începând cu cea a Partidului Comunist din România (1924), continuând cu cele 3 dizolvări ale Gărzii de Fier (1931, 1932 și 1933), cu cea a tuturor partidelor politice (dispusă de regele Carol al II-lea, prin decret în 1938, măsura fiind menținută și de Ion Antonescu) și, în fine, în 1947, dizolvarea P.N.Ț. de către guvernul Petru Groza.
Ciudat este faptul că P.N.L. nu a fost niciodată dizolvat de regimul comunist, ci doar și-a sistat singur activitatea, numai faptic, la 1 noiembrie 1947.
Dacă într-adevăr, istoria este repetitivă, se pune întrebarea ce se va întâmpla în viitorul apropiat cu S.O.S. România, partidul fondat de Diana Șoșoacă, având în vedere și afirmațiile controversate făcute de aceasta în mediul online, după anularea candidaturii sale de către Curtea Constituțională, precum și anunțul sesizării din oficiu a Parchetului General.
Specialiștii în drept consultați de noi au precizat că legislația actuală nu mai permite dizolvarea directă a unui partid politic, fiind însă prevăzută de lege o procedură, tot în fața Curții Constituționale, care decide dacă un partid politic este constituțional sau nu, la sesizarea guvernului sau a unuia dintre preşedințiicelor două Camere ale Parlamentului.
În eventualitatea în care Curtea decide că un partid politic este neconstituţional, va urma radierea partidului în cauză din Registrul partidelor politice.
Rămâne deci de văzut dacă și care va fi reacția autorităților de stat față de ultimele evoluții în plan electoral ale partidului Dianei Șoșoacă, cotat în sondajele recente cu o intenție de vot de circa 8-9%.
