Între două pungi cu semințe, observăm, cu atenție și îngrijorare, că nu doar Ciolacu, Ciucă și Simion au împânzit țara cu bannerele lor electorale, ci, în ultimul timp, au devenit omniprezente și cele ale Elenei Lasconi, care se remarcă prin culori discrete și mesajele neutre afișate pe acestea, ce conțin mai degrabă truisme ieftine, ciupite din calendarul de perete, pătat de muște și grăsime, din bucătăria bunicii sale, decât idei politice vizionare, care să trezească și să catalizeze electoratul trotinetist, atât cât o mai fi rămas din el.
Cine o fi autorul sloganurilor de pe panourile lui Lasconi?
Profunzimea filozofică a panseurilor împroșcate pe bannerele Elenei Lasconi ne face să bănuim că la acestea e posibil să fi contribuit, cu o pasă decisivă, lansată în adâncime, chiar marele Gică Hagi, care, mai nou, nu e recunoscut doar pentru trecutul său de fotbaliator care nu dădea pase, respectiv actual îngrijitor de practicanți de fotbal (că fotbaliști chiar nu le putem spune jucătorilor din pretinsa Superliga românească), ci și pentru gândirea sa filozofică, de sorginte neokantiană, care face să se umple tribunele la fiecare conferință de presă ținută de der technische Gika (cum era alintat pe vremuri starletul arțăgos, de către comentatorii răposatei televiziuni de stat din R.D.G.).
Ce ne face să bănuim racolarea Gicanului în staff-ul de campanie al lui Lasconi? Păi e simplu, urlă singură rudenia între mesajele de pe bannerele cu pricina și produsele de concepție, rezultate din travaliul filozofic al talentatului machidon.
Ia luați de aici, spre degustare, un cupaj din vibrantele mesaje de pe bannerele lui Lasconi:
„Prosperitate și respect oamenilor, putere României”.
‚Sufletul unei nații, viitorul unei generații”.
„Pentru toți, nu doar pentru unii”(sloganul asta chiar e neclar, pi buni; „pentru toți”, ce?! Chlamidia? Nu, mulțam fain).
Sloganuri știrbe, lipsite de mesaj
Păi se poate așa mesaje electorale, tanti Elena? Astea ie lozinci?! Zici că sunt scrise în recreația mică, pe genunche, înainte să înceapă ora de rezistența materialelor.
Afară de faptul că sunt triste și plouate, cu rimelul scurs pe obraji, lipsite de inspirație și de doi bani speranță, lozincile cu pricina nici măcar nu se apropie de ștacheta așezată maiestuos la 2,44 m, pe care o sare frecvent, spre deliciul publicului, actualul atlet săritor în adâncime Ghe Hagi.
Chiar dacă slogan-writerii USR se inspiră fără ascunzișuri din țâpuriturile și cimiliturile țâfnosului Gică, reziduul muncii lor nu ar trebui să treacă de controlul de calitate din fabrica de campanie useristă, pentru că băieții sunt încă de departe de calitatea originalului.
Câteva sugestii nevinovate, de rectificare la strung a lozincilor lui Lasconi
Așa că propunem mai degrabă, dragă Elena, să îți alegi direct, ca lozinci, câteva emanații (sau scurgeri, ce-or fi ele) ale gândirii Gicanului, că astea măcar sunt deja celebre și îndrăgite peste poate, de publicul băștinos, concasator de semințe, cum ar fi:
„Cine face bine, lumea te vede”.
„Am avut și noroc și șansă”.
„Cea mai bună vitamină pentru un sportiv este o linguriță de miere dimineața, atunci când se scoală”.
„Viața e frumoasă, dar merită trăită”.
Bașca că zugrăvirea pe bannere a unor ziceri ale lui Hagi ar mai avea și avantajul de netăgăduit că nimeni nu le va contrazice sau critica, pentru simplul motiv că nimeni nu va înțelege ce a vrut să spuie autorul.
Sau Elena Lasconi ar putea recicla și da un update unor lozinci marxisto-comuniste de impact, mai vechi, gen anii ’50, că tot susține o anumită parte a presei afiliația neomarxistă a usereului.
Plus că acele lozinci electorale comuniste au trecut, pare-se, cu succes deplin, testul electoral al vremii lor, întrucât P.C.R.-ul lua la orice alegeri, fără stres, peste 95% din voturi, par egzamplu:
„Omul și pogonul”.
„Un gospodar, un porc”.
„Ana, Luca, Teo, Dej,
Bagă spaima în burgheji”.
„Stalin și poporul rus
Libertate ne-a adus”.
În același registru tehnico-tactic, candidata Lasconi ar putea apela cu încredere deplină și cu mai multă priză la public, pentru scrierea sloganurilor sale electorale, la un alt versificator celebru, din păcate rămas îngropat într-o nedreaptă anonimitate, ale cărui creații poetice psihedelice au invadat bannerele stradale bucureștene în anii din urmă.
Și nu, nu mă refer aici la grafferii autori ai celebrelor aforisme și cujetări de tip „Privește cerul…”, „Execut puțuri” sau „Malone muistu’ ”, bineînțeles că nu.
Dăcât consigliere american, mai bine unul de la dedeman
Elena Lasconi a confirmat presei că folosește inclusiv serviciile unui consultant politic american în campania sa prezidențială, însă se pune întrebarea cât de adaptabil este acesta realităților și sinergiilor electoratului mioritic.
Față de calitatea actuală îndoielnică a lozincilor de pe panourile electorale ale lui Lasconi, poate că o plusvaloare le-ar aduce chiar și amploaiatul sau copywriterul (degrabă făcătoriu de sloganuri duplicitare rimate) de la Dedeman, ale cărui creații în versuri, afișate pe bannere prin intersecțiile Bucureștiului, au cauzat numeroase accidente vasculare sau de circulație, după caz.
Cum dracu’ să nu îți sară lanțul de la Logan în drum, când conduci și tu liniștit în oraș, ca un psihopat, cu nici 100 km/h și îți bolovănești ochii pe câte vreun banner Dedeman, care îți glăsuiește șăgalnic cam așa:
„Când plouă, de tine îmi este dor,
Așa că-ți cumpăr un rotopercutor.
Rotopercutor Panzer – 199,99 lei”.
De piatră să fii și tot te înmoi ca Iohannis în fața necazurilor românilor. Se pare că cantautorul cu pricina avea el vreun pârțag cu rotopercutoarele alea (dracu știe ce-or mai fi și ele), pentru că, pe alte panouri stradale, relua dramatic simbolul poetic, sub forma:
„Cu dragostea nu e de joacă. Nici cu ciocanul rotopercutor”.
Atât, am zis! Lasconi, joac-o p-asta!
Sau, și mai și:
„Și soția ta are fantezii cu un zidar. Vino la Dedeman să i le împlinești pe toate”.
Sau în fine, drept bomboană pe colivă, pe asta:
„Ai un chip ca de păpușă
Așa că-ți dau în dar o ușă.
Ușă Mega la 990 lei”.
Fotograful lui Lasconi, propus de impresarul său la cluburi puternice din occident
Oricum, calitatea de kakaolu biskuvi turcești a lozincilor sale electorale nu ar trebui să fie prima preocupare a lui Lasconi, ci mai degrabă, fotograful său de campanie, care fie este nepotul preferat al lui Ciolacu, detașat acum pe șest în U.S.R., fie prestează acolo la pozat în urma pierderii unui pariu sau în urma unei condamnări la muncă în folosul comunității; sau mai rău, e angajat ca fotograf la negru (afro-american, cum se zice acum) și îi face poze lui Lasconi pe datorie, după ce o trece întâi pe caiet.
Pentru că doar așa ne putem explica alegerea stranie pentru afișajul electoral outdoor a unor instantanee crispate ale Elenei Lasconi, în care aceasta ne arată un rânjet constipat, de tip Joker, de parcă tocmai și-a scăpat o cărămidă pe degetul mic de la picior și care mai degrabă ne inspiră temere sau dorința subită de a fugi din țară cu tramvaiul 36, decât dorința de a mânji cu ștampula căsuța ei de pe buletinul de vot.
Întreaga expresie facială a catindatei din fotografia împricinată pare să exprime nu încredere sau forță, cum s-ar cuveni, ci mai degrabă o satisfacție răutăcioasă și mulțumită de sine, ca a unui om care de abia se abține să nu se tăvălească pe jos de râs, după ce s-a bășit într-un lift aglomerat sau ca unul care ne-a pus o pioneză pe scaun și apoi ne privește în timp ce ne așezăm.
Hai Lasconi, că poți mai mult decât atât!
Lucrul acesta este chiar regretabil, întrucât, cel puțin după modesta și neavenita noastră părere, Elena Lasconi este o femeie prezentabilă, poate chiar frumoasă, cu o atitudine și discurs decent, care o separă de contra-candidații ei anunțați până acum, pentru care adăpatul din troaca porcilor și împroșcarea cu zoaie, la foc automat, a adversarilor politici, par să facă parte esențială din arsenalul de campanie.
Plus că ea pare să fie singurul candidat de până acum, cu privire la care nu au apărut dezvăluiri cutremurătoare, gen că a plagiat rețeta de sarmale flambate a Sandei Marin sau că are afaceri derulate cu statul, sub acoperirea șubredă a unui SRL condus de vreun văr din fraț’ cu cuscra mâne-sii.
Peste 4 ani, dacă va continua pe aceeași linie paralelă cu politicienii români actuali, după ce va mai acumula experiență politică la nivel național, Lasconi va putea deveni chiar un candidat redutabil și frecventabil pentru preluarea sacoșei de rafie nucleare, de la oricine va deveni, anul acesta, succesorul lui Robocop 6 (de la șase case, normal) în scaunul apos de vice-guvernator al Grădinii Maicii Domnului.
